Nicotina este o provocare sintetică pentru chimiști. Până de curând, dezavantajul nicotinei sintetice a fost costul, iar cea mai economică modalitate de a obține enantiomerul dorit al nicotinei a fost prin separarea amestecului racemic (RS-nicotină). O altă etapă, recristalizarea, ar permite selectarea enantiomerului dorit (de exemplu S-) și ar produce S-nicotină.
Principala problemă a amestecului racemic este că prezența a 50% de R-nicotină non-psihoactivă și 50% de S-nicotină psihoactivă împarte activitatea potențială a uleiului în două părți în comparație cu extractele naturale de tutun.
Deoarece etichetele arată doar conținutul de nicotină, un amestec racemic de nicotină sintetică cu o concentrație de 10 mg/ml este de fapt echivalent cu 5 mg/ml de e-lichid.
După purificare, lichidul sintetic proaspăt este incolor, la fel ca nicotina extrasă din frunzele de tutun. Culoarea maro a nicotinei lichide este un proces natural produs prin expunerea la lumină, căldură și oxigen și, uneori, apare și pe întuneric, chiar și într-o sticlă sigilată. Colorarea nicotinei este pur „cosmetică”, iar un lichid mai limpede nu înseamnă că este mai pur sau de calitate superioară.