Extracția plantelor este un proces utilizat pentru a obține compuși bioactivi, uleiuri esențiale sau alți constituenți valoroși din plante. Această metodă izolează componente specifice din materiale vegetale, cum ar fi frunze, tulpini, flori, rădăcini, semințe sau scoarță. Acești compuși extrași sunt utilizați în mod obișnuit în produse farmaceutice, cosmetice, alimente și suplimente pe bază de plante.
Metode comune de extracție a plantelor:
Macerare:
Materialul vegetal este înmuiat într-un solvent (cum ar fi apa, alcoolul sau uleiul) la temperatura camerei.
După o perioadă, solventul absoarbe compușii activi.
Este o metodă simplă și tradițională folosită adesea pentru tincturi sau infuzii de plante.
Percolarea:
Materialul vegetal este plasat într-un percolator (un vas cilindric), iar un solvent este trecut prin acesta.
Solventul extrage compușii pe măsură ce curge.
Această metodă este mai rapidă decât macerarea și adesea folosită în aplicații farmaceutice.
Distilare:
Scopul extragerii compușilor volatili precum uleiurile esențiale.
Materialul vegetal este încălzit, iar aburul transportă compușii volatili. Acestea sunt condensate înapoi în formă lichidă.
Variantele includ distilarea cu abur și hidrodistilarea.
Extracție Soxhlet:
Folosit pentru compuși nevolatili.
Un solvent trece în mod repetat prin materialul vegetal într-un aparat specializat, extragând eficient compușii.
Frecvent în medii de laborator și industriale.
Extracție cu fluid supercritic (SFE):
Utilizează CO₂ supercritic ca solvent pentru a extrage compuși în condiții specifice de temperatură și presiune.
Este foarte eficient, selectiv și prietenos cu mediul.
Folosit pe scară largă pentru extracte de înaltă puritate, cum ar fi uleiurile esențiale și canabinoizii.
Extracție asistată cu ultrasunete (UAE):
Utilizează unde ultrasonice pentru a agita materialul vegetal într-un solvent, îmbunătățind eficiența extracției.
Această metodă este mai rapidă și folosește mai puțin solvent în comparație cu metodele tradiționale.
Extracție asistată cu microunde (MAE):
Utilizează microunde pentru a încălzi solventul și materialul vegetal, îmbunătățind eliberarea compusului.
Este o tehnică rapidă și eficientă din punct de vedere energetic.
Extracție lichidă sub presiune (PLE):
Cunoscută și sub denumirea de extracție accelerată cu solvent.
Utilizează presiune și temperatură ridicată pentru a extrage compușii într-un sistem închis.
Eficient pentru extragerea compușilor din materiale vegetale dure.
Extracția enzimatică:
Enzimele descompun pereții celulari, eliberând compuși bioactivi.
Folosit pentru extracte delicate, precum cele din fructe.
Presare la rece:
Obisnuit pentru extragerea uleiurilor din seminte si fructe, cum ar fi uleiul de masline sau uleiurile din coaja de citrice.
Materialul vegetal este presat mecanic fără căldură pentru a păstra proprietățile naturale.
Factori care influențează extracția plantelor:
Tip solvent: Determină ce compuși sunt extrași (de exemplu, apă pentru compușii hidrofili, alcool pentru compușii hidrofili și hidrofobi).
Pregătirea materialului vegetal: Uscarea, măcinarea sau pulverizarea mărește suprafața de extracție.
Temperatura si presiunea: Afectează eficiența și stabilitatea compușilor extrași.
Aplicatii:
Produse farmaceutice: Extrage alcaloizi, flavonoide și glicozide.
Cosmetice: Uleiuri esențiale și antioxidanți.
Industria alimentară: Arome, coloranți și conservanți.
Medicina pe bază de plante: Compuși activi de uz terapeutic.
Aceste metode sunt alese în funcție de compușii țintă, materialul vegetal și